Tăceți prieteni, băteți din palme.
Mai rar, mult mai rar,
inima mea patinatoare
inima mea înstelată în soare
Abrar fiți-ar privirile calme
și măruntaiul de jar!

Eu - sunt de gheață, înghețat,
ciolanul, spuza de sânge -
patinoar, doamne, s-a arătat
ochiului tău care plânge.

Nu-mi tulburați inima, nu-mi tulburați...
Lăsați-o să-mi patuneze peste genunchi
peste frați
peste unchi.

Stă întins totemul, stă întins,
patinează peste el inima lui.
Muntele e nins, sângele învins,
piscul muntelui - albăstrui.

Dacă voi ziceți alt ritm, dacă
voi bateți din palmele lui Noe
s-ar dărâma sublima arcă
o-la-ra-ri la-o-a-hoe

Lăsați princesa ca să patineze
pe trupul meu de gheață și de rece
miragii, o apoteoze,
unu, doi, trei, nouă și zece...