...are mii de nuanțe descompuse
în senzația care mă sufocă și
mă face să cred c-am ajuns
în locul acela
în care
miroase la fel
în orice anotimp...

chiar și în mine

încerc să apropiu oameni și locuri
dar constat că a trecut o vreme și
nu s-a întâmplat mai nimic

și plouă și plouă
pe lespedea învelită-n flori târzii
a mai rămas o liniște și câteva lacrimi
ceva mai încolo
o privire de câine îmi taie calea
ca și cum m-ar cunoaște...

limba de clopot oprită în
păiangenul dintre margini
scurtează ziua

între mine și celălalt suflet
o altă poveste în care
oamenii mă cunoșteau

dacă aș putea să uit
m-aș reîntoarce în mine
ca dintr-o așteptare

și toate lucrurile ar deveni utile...