Între ninsoarea plopilor albaștri
și moartea zborului
în ochiul tău la fel de albastru,
îmi târâi anotimpurile
cu dorurile agățate fructe
în pomul speranței.
Seara constat: Carul Mare
este tot la locul lui
și țânțarii tot vampiri.
Dimineața descopăr,
pentru a doua oară,
cerul și mersul pe jos.
* * *