în unele dimineți
când hotărăsc că va fi soare
pornesc în zori desculț
gândurile rămân somnoroase
în fața ceștii goale de cafea

evit pe cât se poate
cărările bătătorite
mereu aceleași urme
de cules în drum
rămân tot mai puțini
străini de cunoscut

nu sunt din cei ce se grăbesc
neapărat s-ajungă
ba mai mult
îmi măsor pașii cu grijă
să nu las deocamdată ziua-n urmă

nu-mi amintesc cine-mi spunea
că există mereu drumuri potrivite
eu totuși cred că încă se mai poate
muri deculț în iarbă necălcată