Omul de lemn
Pe calul de lemn
ÃŽntr-un tropot de lemn

Di, căluțule, di!
ÃŽn limbajul de lemn
Omul grăi.

Calul avea ceva înțelegere
De-l privi și-i răspunse:
Omule gri, cu sufletul gri,
Nu-mi zice di
Și omu-l împunse
Cu pintenii.

Fugi cal de lemn
Din țara de lemn
Cu limba de lemn

Spre oamenii albi
Spre oamenii negri
Fierbinți, înghețați,
Dar integri
Și calul muri.

Omul cel gri
ÃŽn genunchi se propti
Și cu mîna la piept
Își jurase solemn…
Dintre buzele lui
Doar limbajul de lemn.