Eu sunt femeia care n-are vârstă.
Nici demon pământean,dar nici copil,
Râu revărsat din matca lui măruntă
Cu unduiri de trestie pe mal.

Nici demon pământean,dar nici copil…
Zidire de cetate fără punte,
Stăpână a râvnitului final
Și sclavă a eternului:*Nu încă!*.

Zidire de cetate fără punte!
Lumină de amurg în zori de zi,
Secundă ce se scurge liniștită
În zbaterea de pleoape din simțiri.

Lumină de amurg în zori de zi
Și astru luminos la miez de noapte,
Mor și renasc…cu fiecare an
Și-n ochii mei citești:*Încă se poate!*.