oricât m-aș strădui
nu aș putea să mai rostesc vreun cuvânt fără să plouă.
la meteo se anunță un soare costeliv.
se anunță o moarte domoală.
las lucrurile să crească aberant
în cei dispuși să orbească.
eu plătesc văzul cu viața
cu plecarea ta definitivă
cu umbra ta care nu se mai ridică din morți
cu începutul și cu sfârșitul

cred că abia acum suntem destul de singuri

putem să trecem pe roșu
să ne aplecăm periculos de mult peste balustradă
să apăsăm pedala până în podea
nu va ști nimeni despre uimirea aceasta din ultima clipă
când vom colora spațiul gol depășind neglijenți marginile

orice e posibil
oricând ploaia poate izbucni în plâns. oricând.