Sta îngerul ca o glastră plină de flori în fereastră.
Apoi intra în Rai și rostea rugăciunea
Începutului de patimă.

Sta îngerul ca un bec aprins toată noaptea în stâlp.
Căile ferate i se întinseseră peste trup. Peste el
Veneau și plecau stoluri de tren.

Pesemne, începuse să se topească! I se aprinsese tot cerul.
Avea frisoane și făcea temperatură. Îi cădeau comete,
Vulcan risipind locomotive din gură.