N-am să-ți ofer decît o apetență crîncenă pentru viață
și cîteva certitudini.

Să-ți ceri iertare e ca și cînd ți-ai mînca propria carne:
cu gura plină de propriile cartilagii și zgîrciuri se cere iertare!

O să mi se facă rău într-o zi și mă vor duce la spital.
Voi sorbi o ciorbă albă,
cu lingura de tinichea,
cu mîna tremurîndă.
Îmi vor înfige în vene lucruri străine de sîngele meu.

E sigur că nu voi trăi pînă la moarte. Te văd stingheră deja,
ca o femeie pentru stîngaci.