Te rog să taci
Așa cum tace timpul
ÃŽn vremea de-nceput
Să nu-mi citești cuvântul

Te rog să plângi
Precum o ploaie cade
Când nopțile cerșesc
Sărutul din balade.

Și ia-mă drept femeia
Ce lunecă agale
Pe un nisip impropriu
Când rup albe petale

Pronunță-mi într-un farmec
Ce-l simt acoperit
Doar inima să tacă
Când timpul s-a grăbit



Când dimineața totuși
O briză-mi va ceda
Mă voi întoarce poate
La gândul meu de-ai vrea.