Cu alai de clovni și fiare,
Cuști, rulote și fanfare,
Se așează-n vechi locaș
Un circ sosit în oraș.

In arena mare a lui,
Cred că place orișicui
Scamatorul când apare,
Golind genți și buzunare.

Brusc, am avut o tresărire
Si cum sunt curios din fire,
M-am gândit, și nu greșesc,
Că-ntr-un mare circ trăiesc.

Cerșetori, borfași, șperțari,
Târfe, mici funcționari,
Polițist sau magistrat,
Toate trei puteri din stat,

Sunt un circ dizgrațios
Pentru ei cu mult folos.
Puși numai pe jecmăneală,
Cu-i dau ei vreo socoteală?

Cu ani în urmă, ceva sute,
Nemții, plini azi de virtute,
Au fost fermi, eficienți.
Fiți vă rog puțin atenți.

Ei au pus, din zare în zare,
Trupe de poliție călare,
Să patruleze-n sate, orașe,
In dotare având cravașe.

Fiecare în a lui zonă,
Cu prestanța sa cazonă,
A stat zilnic la "altoit"
Pe acel care a greșit.

La noi, în plaiul mioritic,
Trebuie procedat identic.
Unul de-o vrea să greșească,
Strada să o murdărească,




De îl vor vedea cerșind,
La bani publici jinduind,
Că-i femeie, că-i bărbat,
Domnișoară sau băiat,

De o fi român, țigan,
Rus, evreu, mahomedan,
Cu cravașa să-l lovească
În urmă să nu privească.

Nu contează valea, dealul,
Până le obosește calul.
Astfel vom fi între seminții,
Ca și alții, cum sunt nemții.

Eu închei acum nararea
Și aș vrea să văd urmarea.
De nu vreți nici o schimbare,
Stați așa… cu ochii în soare.
Iași 29 iulie 2007