Clasic, toamna își desface
Largi aripi de vânt în pripă
Ca să-mi pară rău și mie
După vara mea iubită.

Și te simt așa departe,
Ca o pasăre pierdută,
Eu citesc precum o carte
Numai toamna tristă, udă.

În curând o să mă ningă
Troienind întâi discret
Iarna cu zăpezi albastre
Va domni la mine-n piept.