Testament pe inima, tresarire...

neanotimpul iubirii din miez de cuvânt
își scutură tresăririle precum
primăvara de măr florile
vara cer de cocori stelele
noaptea-umbrele visele
se leapădă
de ce i-a înfrumusețat trecerea
răpus doar de neînfrânta dorință
de nou legământ
nu vă întristați
mai e încă plin sub tremurul ploapei
ninsoare de zarzăr fior de sute de ani
tresărit în cactuși
din nou va porni valsul figurinei de ceară
după cortina genelor pasăre maiastră
jumătate de drept dintr-un melc
fulger și semeț condor
început de zbor peste acoperișul lumii
săgetând seninul clepsidra inclinată
curmând insăși curgerea
tulburând pacea liniei de orizont tăcere
deșert de necuvinte mireasa-amurgului
din nou vor zburda mieii eternității
pe porți de vis nevăzut aripi de libelulă
dăinuind o tresărire
fir de nisip în marele ocean
cât grinzile speranței
îndeajuns să susțină pilonii
curcubeele lacrimi florile cerului
nu vă temeți
neanotimpul cuvintelor iubirii
nu-i prins în lațurile verighetei
în pantofi sau rochii care strâng
coronițe are de stele
fericirea la mana cuvintelor
dragă…
dragul meu drag…
ca frunzele curgând
în adâncimea toamnei
râuri de aur
și nuntirile celor fără de soț
aninați de inelul orbită
nu va fi citat decât cuvântul
la tribunalul nutririlor
……………………………………….

tresărire
ce-ai ținut
un strop de ambrosie
pe-un bulgăr de pământ
culoare de nu-ma-uita
zvâcnire-n beteală de flutur
într-un colț de gând
ce nespus va rămâne te pierd
din busuiocul icoanei iți fac scut
te sărut amărui
și-nsetata-mi amintire neuitarea
te scutur

tresărire iubire cuvânt

uneori, las cuvintele neștrangulate de punctuația care, le-ar frânge miezul, precum zidul lui Manole, “țâțâșoara” Anei .

cu drag