A fost creată, ca-n povești, ființa fermecată:
O scumpă Mamă, care ești, cea pururi minuntă!
Căci Domnul te-a creat cu drag și mândră e lucrarea
A zabovit, s-a tot gândit, muncind cu toată ardoarea.

Și te-a făcut cu chipul alb, in zâmbet ți-a pus Soare,
In ochii tăi frumoși și calmi, ai stele căzătoare,
Obrajii par de trandafir, sunt roșii, ard ca focul
Atunci când te sărut cu drag, tu imi aduci norocul.

Din aur pur El te-a clădit, să ai mereu valoare,
O inima la piept ți-a pus, mereu strălucitoare,
Și te-a creat făr de cusur – mirifică făptură
In mână El ti-a pus un șnur și vorbe dulci in gură.

Suavă tu să dăinuiești, să fii mereu ca floarea,
S-aduci pe buze bucurii și să ne-arăți cărarea,
Oriunde-n lume noi vom fi, te vom avea in minte
Mereu vom fi ai tăi copii și vom lua aminte:

La tot ce ne-ai făcut să știm, iți prețuim cuvântul,
Și vrem să te vestim la toți, incercuind Pământul,
Să știe-o lume cum tu ești, comoara fermecată,
Ne-ai invățat mereu să fim cu inima curată.

Căci tot ceea ce sunt acum, iți datorez doar ție
Și vreau ca azi să-ți mulțumesc, ca unu la o mie.
Căci Domnul vrând a fi in tot, El te-a creat pe tine,
Þi-a pus in suflet antidot, sa-l ai mereu cu tine.

Să vindeci boli și guturai și inimi chiar rănite
Să le transformi c-un zâmbet larg in zile fericite,
Căci nu imbătranești deloc, eterna ești ca marea
Tu dragoste imi daruiești și-mi crești mereu valoarea.

Și tu ești luna mea de sus, te am mereu alături,
Tu mă veghezi pân la apus, și pui pe mine pături,
Și mă-ngrijești oriunde-aș fi, iți simt mereu prezența
Când mă trezesc, zâmbesc mereu, nu iți mai simt absența.