Aș vrea să fiu un stejar,
Pe-o umbră mare, purtată de vânt.
Aș vrea să nu mai zbor,
Să merg, încet, pe pământ..
Aș vrea să-not,
Să m-ascund în pustiuri,
Aș vrea să pot,
Să te aud în desfrâuri..
De ce?
De ce aș vrea să pot?

Din mătase verde, coboară încet,
Coboară agale,
Un pic desuet.
E mătase pură și, totuși, e verde.
E grădina ce-agale-ți se pierde.
E un gând de timp, e-o făptură lipsită de chip.
De ce aspiri la ea?
De ce-i a ei?
De ce e ea, ceea ce ai vrea?
E lumină, dar e stinsă.
Ar vrea să se-aprindă..