dați-mi și mie un poem unul
cât de mic
să nu mai am doar frica
animalul ăsta cu picioare de gumă
cu gâtul odihnind între caninii leopardului
între tufele desfrunzite de arșiță pândesc șacalii cu spatele negru
vulturii cu burțile lipite de cerul gurii așteaptă cuminți
animalul ăsta nu sunt eu dar aș putea fi
îmi lipsește doar peisajul deșertic și un copac în care
să-mi urc cu grijă teama ca pe o impala inertă

acolo
între viață poem și leș
soarele n-ar mai avea de ales

acolo
în regatul ființelor eviscerate de frică am învăța pe de rost liniștea
ne-am pierde în ea credincioși am adora-o până la sfârșit
până când osemintele uscate ar aluneca printre ramurile împletite
generic peste un amurg
nat geo wild