El- visător iubea o fată,
Dar nu știa pe care-anume-
Un ideal visat odată,-
Și-l căuta să-l afle-n lume.

În cartea inimii stinghere
Scrisese cu amarul vieței
Năprasnicul cuvânt ”durere”,
Zăbranic negru tinereței.

Și nu-ntâlnise niciodată
În calea lui ființi iubite-
El își urzise viața toată
Din zile, numai netrăite.

Dar se opri odată-n cale
Și-o visătoare a-ndrăgit;
Urâtului vieții sale
Să pună-odată un sfârșit.
.........................
.........................

În urmă ce-a mai fost-anume
Sfârșitul nu pot să vi-l spun,
Decât că tot stingher în lume
O cată și-astăzi-Un nebun.