mi-e dor să te țin strâns în brațe,
să simt că te am pierdută și moale,
rațiunea să nu aibă fir să se-agațe
trupuri și gânduri s-alunece goale;

umana explozie a dorinței din tine,
topindu-ți mătasea în mii de culori,
pe toate treptat le picuri în mine,
tulburându-mi ochii uniți, arzători;

în valsul de amor cu pas simultan,
adânc pierduți în negândite plăceri,
savurând căldura ce inundă spontan,
unindu-ne graiul dăm șoaptei tăceri;

și astfel să trecem dincolo de noi,
în dansul suprem dăruiți rătăcirii,
să stăm nemirați că suntem tot doi,
când unul a căzut ofrandă iubirii;