Cărări de lacrimi albe, fierbinți mărgăritare
Se-noadă pe obrajii ce ard de dorul tău
Și se aștern timide, lumină pe cărare
În noaptea-n care, oarbă, aștept amnarul tău.

Cu pâlpâiri sărace în piept inima-mi bate
Când umbra ta fugară se-așterne-n calea mea,
Ești jocul crud de umbre ce-n inima-mi se zbate
Când pleoapa-n așteptare ucide înc'o stea.

Voi dezgropa o vrajă, din sticlă poate duhuri
Am să invoc, la mine să te-nfiripe iar
Ca două aripi albe beția de văzduhuri
Să o'necăm în vraja grăuntelui de jar.