În fiecare dimineață
Trec dintr-o viață în alta
Respirând cu plămânii tăi afumați
Până mă decid să-i scutur și să-i fac albi.

Anestezie totală și liniște de-ți cântă greierii în cap
Simfonia lor e un preludiu nesfârșit de basm cu doi îndrăgostiți
M-am gândit în timp ce-i ascultam să-mi pun toate gândurile în ceașca ta de cafea,
Pe care știu că ai să o sorbi tiptil între două ciocănituri la ușă
Așa sângele tău se va preface iremediabil îndrăgostit de mine,
Cafeaua mea din plante râde,
În trupul tău ea devine copac
Și eu rădăcină.