dulapul amintirilor mele aruncă periodic scrisori
ca un automat cu plantații de papirus în loc de păr în cap

azi mâna a ridicat cu mișcări de macara 2 kg de cerneală
aruncate pe o foaie îngălbenită de cleiul de calitatae proastă
din făină și apă

o aruncătură brutală de talpă pătată îmi alcătuie chipul
înodat într-o căciulă din blană de iepure
(abia acum mă întreb de ce a murit acel iepure)

atâtea gânduri umflate cu pompa
se sprijină pe un gât dresat să-nchine capul numai în față
indiferent de tipul zâmbetului ce-mi orna ochii
care niciodată nu mi-au oferit ocazia să-i desenez cu pixul

tată
nu ești un bun fotograf
ai făcut o poză cu scara în centru
ce-mi amintește faza cum varsam lacrimi de clor
decolorându-mi obrajii
acea scară ce mă făcea gelos pe pisică

tată
de ce ai tras în poză și cireșul
din care niciodată n-am gustat
de ce n-ai împușcat ciorile
dar ai împușcat acel iepure

nu știu de ce stau în colț și sprijin peretele casei
care niciodată n-a avut sobă