Muzicianul orb


Ajutați vă rog un biet orb.
Un străin într-o lume ciudată;
Călător printre umbre și cețuri,
Condamnat în beznă pe viață.

Eu nu vreau decât o dovada,
Că frumosul nu a pierit.
Căci nu simt decât forma viorii...
Și parfumul ei de iubire.

Din când în când mai cad
Câțiva bani în cutie.
Fiecare deschide o fereastră
Până să își piardă căldura.

Banii aceștia arată sclipiri,
Din viețile celor darnici,
Scene parcă văzute pe ascuns;
Amintiri colorate și vii.

Cei mai mulți nu știu să vadă,
În visări decât întuneric!
Se trezesc neschimbați,
Neatenți la ce au pierdut.

Dar eu când adorm,
Văd întreaga lume-n culoare,
Adunată în fiecare zi
De la cei cu visele goale.

Dar dimineața din nou mă trezesc,
Înapoi în lumea mea tristă.
Renăscut mă găsesc, din nou,
Singur in beznă