dacă ți-aș scrie acum ar ieși un poem de dragoste
ar fi un text lung
despre frunze despre pietre despre copaci
aș spune cum alunecă zilele prin mine
cum le compun oasele
din oasele mele
cum fac tot felu de calcule supercomplicate
din care îmi iese mereu egal cu zero.
până la urmă adun
scad
înmulțesc
împart
fără vreo logică
împart totul
cuprinsă de panică
împart ca să nu fiu singură.

ți-am spus că trăiesc într-un melc. ți-am spus.
trăiesc într-o infinitate.
aș putea să scriu un text despre asta
un poem de dragoste cu o algebră a lui
un poem complicat
despre cel mai simplu lucru din lume.