Ca o molie strivita de parfumul pelinului ai devenit,

esti doar venin copt din propria-ti gandire!

un inger decazut in grotesc te-a strivit,

iar tu te-ai lipit de aripa lui seaca....

Esti prea banal in simturile tale,

si prea meschin ca sa mai poti simti!

Un haos brut ai devenit, in cautarea fericirii tale!

Nu iti doresc nici absolut, nici incantare,

caci sila vietii scurte ti s-a patruns in vene!

ti-ai dezmierda mirosul cu un fraged rasarit,

dar tot ce ai dorit s-a reintors in haos!

iti inapoiez totul, pentru a ti-l face nimic!

ia iluzia, speranta si incantarea!

ia dorinta, abstractul si cugetarea!

ia tot...si pierde-te-n eter!...