Coșmarul nopții trezitu-ma din vis,
Rece mi-e gura, pulsul bate stins
Puternică lumină ploapa o străbate
Orbind sufletul dincolo de moarte.

Forță nevăzută, în sus ea mă ridică
Plutesc ușor cu gând golit de frică.
Raze sclipitoare tainic mă-nconjoară
Pace mi-e în suflet pentru întâia oară.

Îngeri cu albe mantii și senine fețe
Mă-ntâmpină cu flori și-mi dau binețe
Cai pufoși din nouri, alergând valsează
Cu sunete de liră aripile lor vibrează.

Un glas mă strigă, urlând a disperare,
Jos mama plânge de dor, lacrimi amare
- Vă rog. mai dați-mi o clipă de eternitate,
Pe Pământ, să văd minunea ce-l străbate.

Purtată de vânt plutesc prin canioane,
Pe torenți de ape și vuiet de cascade,
Lunecând pe Zidul cel Mare Chinezesc
Pe temple, piramide, coloși ce te uimesc.

Încântat fu ochiul și sufletul vrăjit
De minunile create pe acest Pămant.
Dar seninul din privire, de milă fu umbrit
De biet copil de foame cu spatele lipit.

De sadica plăcere, a omului ce ucide
Pui de focă pe zăpada pătată de sânge.
Mâhnită strig- Mai fă Doamne o minune
Și ia-mă înapoi, du-mă în cer la Tine.