Popas.

Voi adormi în sâmburele meu
Ca-n miezul de caisă aromată
Pământul împrejuru-mi și în adâncu-i eu
De harul încolțirii apărată!

Va fi fost noapte când m-am mai trezit
Fără să știu a câta, fără să vreau să știu
Printre atâtea stranii, al adormirii mit
Nu-mi apărea devreme, nu-mi apărea târziu.

Era împrejur doar taină și în pământul bun
În parte crăpătura vestise că încolțesc
Pentru a înlesni rodirea, mă supun
În somnu-acesta tainic eu încă poposesc!