Îmi ucizi fiecare celulă din organism
cu indiferența ta...
În timp ce gândurile tale
măsoara clipele ce se pierd tot mai adânc
în trecutul aproape uitat,
Zborurile visurilor mele sângerează.
Să strig după ajutor,aș vrea,
dar cuvintele se pierd în suspine...
Doar tu mă poți salva,dar tu
privești indiferent cum întreg raiul meu
se dizolvă în infernul pe care tu mi l-ai deschis...

Þi-am lăsat inima mea,
Iar tu ai prins-o-n cuie pe perete.
I-ai auzit bătăile încetând
și ți-ai făcut din arterele mele
corzi de liră...
Cum poți să-ți cânți fericirea
clădită pe suferința mea?
Ascultă!inima nu-mi mai bate,
e doar ecoul...