agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-13 | [This text should be read in romana] | Submited by Ecaterina Ștefan
Numai Bach, numai Bach pot să mai ascult, la pian,
deși pianul nu exista pe vremea lui - doar clavirul bine temperat - dar pentru mine pianul e instrumentul suprem. (În copilărie luai lecții de pian, le-ai întrerupt însă când ți-ai pierdut arătătorul de la mâna dreaptă, după un accident; cu nouă degete nu se poate cânta la pian; cu o singură mână doar, cea stângă, foarte bine, dar numai dacă învățaseși cu zece degete, ca Paul Wittgenstein, căruia mâna dreaptă i-a fost amputată din cauza unei răni primite pe front în primul război mondial, și pentru care Ravel a compus după aceea un faimos concert de pian pentru mâna stângă, și pentru care au mai fost scrise și alte piese, Parergon zur Symphonia Domestica de Richard Strauss, concertul al 4-lea pentru pian de Prokofiev, Diversions de de Benjamin Britten etc.) Numai Bach, numai Bach - scriind și ascultând, ascultând și scriind, după M, despre M. Din când în când, sunetele devin trepte spre cer. Cercuri deschise și scări în spirală urcând, sclipiri de stele în ape lente, vârtejuri în care dansează o lumină extraterestră, tăceri pline de îngeri absorbiți în ecuații. Ghețuri incendiate, răsfrângeri în oglinzi paralele, ocheane învârtindu-se mai repede, mai încet, prin care vezi, mari, mici, imagini din alte lumi, locuri în care se aud soarele și luna, și râsul în aer înalt a lui M... Chemări și răspunsuri în fugi stricte, mișcări visătoare pe o riglă de calcul din care țâșnesc cifre iluminate, ecouri de cascade matematice, grupuri străvezii, lucruri de taină transparentă ca și cum n-ar fi, zenituri cu păsări. Grote misterioase în ureche, în care intră cu pași ritmici fantomele țăranilor dansatori de altădată, sărind obstacole imaginare, executând esența dansului, cu fâlfâit de aripi la picioare. Pași prin imponderabilitate, priviri în care uimirea se transformă în gândire șăgalnică, chemări de fugă, apoi clopote legănate într-o noapte abia auzită, sfântă, simplă ca un coral; semne în alunecare indescifrabilă și totuși atât de clare, atât de pure, atât de incontestabile... Numai Bach, numai Bach...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy