Emi,
lumea ți se deschide
an de an
forme noi cuvinte
se urcă în pieptul tău
apoi coboară
ca-ntr-un tobogan
spre degete
pulsează viața
în mâinile mici
întrebătoare
niciun pas
nu merge în zadar
tu dansezi pe același ritm
nestăvilit
cu care apuci un colÈ› de lume
îl recreezi din tine

tu nu știi
doi ani în viața unei mame
fulguie încet
peste mirosul acesta
de copil
cu care am renăscut
odată cu tine

tu ții în mine
o pernă din care scoți
câte un fulg
în fiecare zi
rămân mereu mai goală
mai ușoară

nimic nu ascute în mine
mai mult decât gropița ta
ascunsă la piept
nici timpul
nu respiră
în ceasul regăsirii.