Privesc o femeie dinspre
genele mamei mele,
dinspre murmurul
tatălui meu blând,
liniștit sub colina
oaselor sale trudite,
de văzduhul lui
ascuns în pământ.


Văd un iaz întunecat
de lebede albe,
un râu decât
libertatea mai bogat
și mai singur...


O, Bunilor mei,
voi îmi vorbiți
despre femeia
care de la mine
pleacă mereu...