toamna asta pomii din parc se vor tăia
vor râmâne frunze în formă de coapse
buturugi cărnoase semănând cu tuburile digestive
dintr-o carte de anatomie

stau cu sasha la o măsuță
vorbim despre timpul pe care legal trebuie să-l petrecem împreună

ne privim cu fețele întoarse pe dos
am ajuns să cred că ar fi necesar să nu ne mai recunoaștem
ca să trezim pasiunea

o rocă se tranformă cu timpul în alta
ne spunem

privesc turci spintecați printr-un sul de gazetă

unde e dragostea în toată tranziția asta mă întreb
și văd la măsuța din stânga
o mamă neagră ținând la piept un copil alb

îmi dau seama că în carnea mea e dezordine
în aer e miros de stagnare
și totuși
e prima dată când corpul meu primește un anotimp
cu satisfacție




(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)