„Oglinjoară, oglinjoară,
Am o veste, surioară:
Azi e prima zi de școală!”
Zise fata, cu sfială.
Din oglindă, ștrengărește,
O elevă îi zâmbește.
„Ce se uită-așa la mine?
Uniforma-mi șade bine,
Păru-i pieptănat frumos…”
Dar un lucru-i curios,
Și-o frământă o-ntrebare:
„În oglindă, eu sunt, oare?
Sunt de nerecunoscut,
Cât de mare am crescut!”
Chiar de sufletul îi cântă,
Multe gânduri o frământă:
„Cum e școala, e frumoasă?
Câți colegi vom fi în clasă?
E ușor să scrii cu cretă?
Unde-i cheia cea secretă,
Ce deschide o cetate
Cu povești nenumărate?
Oare, n-am uitat nimica?
Pot lua și păpușica?”
Griji, emoții, întrebări,
Vis, fiori și căutări,
Le adună, frumușel,
Le strecoară-n ghiozdănel
Și pornește, cu-ndrăzneală
Și speranțe, către școală.”