Culeg ramuri de septembrie
mă îmbăt cu seva lor,
din tulpini îmi trag lumină,
mă întind pe mușchiul lor.

Pe fruntea veșnic obosită
toamna îmi pictează flori,
greierii cântă cu mine
alergăm desculți, vioi.


Rămân încremenită
când vântul mă alungă,
mă răsucesc cu grijă
să nu încurc tabloul de culori.

Trimite toamna alai de frunze
rupte dintr-o carte cu povești,
încet mi-acoperă grădina
și sufletul care pare greoi.