Îmi spuneai că lumea aceasta
trece printr-un inel
de suferință
și muzica unei alte inimi
va străpunge
în sunet de adagio trist
toate durerile
acolo unde nimic nu e întâmplător
în conul unde umbrele se înfioară
sub propria memorie
dar mai greu decât fiorul
pătrunzând nocturn
filele unui caiet decupat
de iubire
e zvâcnetul regăsirii
odihnindu-se plăpând
în căușul timpului
peste care doar un cuib de atingeri
tresare încă...