înghițitorul de săbii s-a înecat la micul dejun
au plâns la moartea lui o zebră un papagal și-o maimuță
cel puțin așa l-a găsit trapezista
când a intrat îmbrăcată sumar
aducându-i
ca-n fiecare dimineață iaurt cu fulgi de grâu și-o cafeluță

în circ o bârfă nu-i un fapt divers știa oricine
că publicul se-nghesuie să vadă tigri lei sau elefanți
dar la sfârșitul lunii îl plăteau cum se cuvine
încât săptămânal își permitea la curățat să ducă
nasul roșu bretelele galben albastra perucă
și-o dată pe lună
celebrii pantaloni bufanți

așa l-au cunoscut femeile ușoare gol și-n vestă
surâsul lui sarcastic imita teribil o plăsea
când se-aruncau deasupra-i chiar părea că râde
cu larmă de străzi mărginașe
cu rictus de sân ce în somn alăpta
o nouă ființă acum inocentă în curând pușlama
cu buze cărnoase și îmbrățișări pătimașe

în jurul cortului copacii toți erau cărunți
mă rog cei roditori abia sădiți erau mărunți
motiv suficient ca-n urma florii
zadarnic să cotrobăi printre ramuri după rod
cum ai vârî prin paie mâna dup-un ou cu plod
pe care apoi să-l spargi aristocratic cu o linguriță
dar să rămâi sub unghii doar cu găinaț
de care să te ștergi scârbit pe antebraț

- păcat! păcat… vociferau vreo doi trei mimi
și-apoi boceau
de le săreau
nădragii fistichii
și papionul roșu cu steluțe gri
se tăvăleau și se iubeau în ciuda săbiei cu limba spusă
- noi suntem vii! în timp ce tu? o biată gură descompusă!
degeaba te-ai vârât în coșciug ca într-un pat
abia acum e noapte când în trup
te-ai dezbrăcat de celălalt

și azvârleau (să tacă dracului odată!) cu o forfecuță
în zebră-n papagal și în maimuță