Poate culegem lumina și miezul din suflet.
Poate împachetăm literele din inima dreaptă.
Poate înmugurim cuvinte
și le prindem la urechi.
Poate ne îndreptăm nodul la cravată.

Veniți!
Ne sunt de-ajuns câteva iluzii
și-această planetă…
Ce nebunie ne cheamă?

Veniți!
Poate mai există drum înapoi
și urâtul din om se destramă.

Poate deschidem ochii peste lume-
între toate, zeii din flori să lase urme
precum lumina de rouă pe șoapte,
pe mister…pe iubiri.. și pe ape.

Veniți!
O eră cu atrii de sloi,
cu alți oameni,
frenetici și goi,
e aproape . De noi.

Veniți!
ÃŽntunericul orb
ne încape…
iară clipa desprinsă
ne împarte
între moarte …și moarte.