lumina păpădiei retezată cu ochi ascuțit
încă zvâcnea în iarba tânără de sub amurg
iarna mai zăbovea în vânt dar lângă
măceș era deja destulă nădejde destul
martie aș fi îngânat umed a chindie
aș fi șoptit până dincolo de esenin

noaptea mi-a furat însă rugul și calea
câștigul mi-a rămas o cămașă de vânt
mai bine șambelan la viezuri
decât nedeprins cu nemirul