firele de nisip se scurg pe după vertebrele timpului
clepsidra întoarsă nu conține trecutul
ci doar în jos cerne, spre viitor
astfel trecerea timpului
e o descompunere a lucrurilor și a ființei
o cădere iar nu un urcuș
cât ești pe culmile cataractei ți se pare că zbori
dar apoi te lovește-n creștet apa cea de la poale
și încetinești efervescența tinereții scade
deși tot în jos te poartă valul