Esti nimeni păna cineva te iubeste,
Sa-ți țină mana strânsă in simtiri,
Tristetea când privește către ziuă,
Si zâmbetul ce-ți spune ca mai vrea.

As vrea sa zbor dar sunt naiv,
Si caut partea mea cea buna,
Sunt mai mult decât o privighetoare,
Sunt mai mult decât un aeroplan,
Mai mult decât un chip frumos 
Ce sta pe scaun intr-un tren.

As vrea sa pot plânge acum,
Sa cad in genunchi lângă o casa.
Sunt neînțeles si realizez,
Dar si eroii au vise urate,
Si nu-i ushor sa fi eu.