m-am tot căutat în ultimii ani hoinărind prin femei
uneori plictisit mai încercam cu degetul câte un bărbat
dar rezultatul refuza să se schimbe la față
continua să rânjească în fața mamei ce-și schilodea chipul
până când un jet puternic de lacrimi îmi stingea căutările
iar părul mi se încrețea și prindea de undeva o rază de soare
apoi luam în palme niște nisip și uitam pe ceva timp de picioarele mele

un strigăt de iarnă îmi strica jocul și trupul îmi înnebunea
intra într-un fel de erecție
și străpungea cu putere lumea incapabilă să scoată vreun geamăt
la dracu
nici măcar eu nu reușeam să termin sub formă de speranțe pe fața unui individ
care într-un târziu mi-ar fi născut așteptările
iar întrebările tot întrau ca niște kamikaze în vidul ăla
în care zadarnic încercam să aprind un bec
răspunsurile dădeau din mâini disperate
sperând că vreodată îmi vor pipăi capul cojit ca o casă veche

am tot așteptat o scrisoare
de la un tip ce va pretinde că în copilărie m-a spălat pe dinți
că a iubit-o pe mama și l-a urât pe tata
îmi va spune că e căsătorit cu un pește care l-a învățat să se zbată
când din greșeală nimerește pe uscat
iar burta lui e sertarul în care poemele stau așezate frumos ca un sandviș
cu care ar trebui să încep fiecare dimineață

dar totul s-a rezumat la o privire în oglinda
pe care am uitat să o pun în priză
și viața mea s-a scurs ca sucul pe tricoul unui puști
încercând să privească dincolo de gard