Am visat c-aveam o casă undeva-ntr-un munte mut
Și-o bătrână mamă acolo aștepta să-i vină fiul
Și să curgă iar pârâul cu vieți de la-nceput
Ce bogat susura visul, ce zgârcit e-acum pârâul

Pe sub crengi umbrite toate, pe sub rădăcini de-arin
Curge parcă, seacă parcă, tremurând prin înserare
Și ce viu vuia odată de văpaia zilei plin
De se-mpotmolea-ntre pietre repornea zvâcnind mai tare

Azi pe margini sporesc spinii, spinii răi și mărăcinii
Și se-mpuținează ziuă și se-mpuținează oră
Cum să fac să-ndemn izvorul doar c-o ridicare-a mâinii
Să-și reîmprospăteze apa și să cânte-a doua oară?