Înc-o zi cu bolți înalte
Și senin nestingherit
Să duci dor pe săturate
Să te bucuri de trăit

Că-i o toamnă ca o viață
Nici mai bună nici mai rea
Numai să mai fii de față
Numai să mai treci prin ea

Cei care-au căzut în vară
Secerați de rugul ei
Nu mai simt cum i-nconjoară
Mustul strugurilor grei

Dar nici eu nu sunt înstare
Să mă bucur pe deplin
Nici de toamnă nici de soare
Nici de cântecul din vin

Fiindcă-mi paște prin privire
Calul frigului precaut
Și-al meu dor și-a mea iubire
Nu știu unde să le caut

Unde să-mi las anii lungii
La o parte chiar și-o zi
Tu tristețe să n-ajungi-i
Tu regret să nu-i îmbii!?