Nu te văd,
cu toate astea, vorbesc cu tine,
pe jos, am mers kilometri întregi,
am așezat lumea pe sensul ei firesc,
de câteva ori, am văzut
cum din neliniște și din noapte fug toate,
noi am fost, am existat,
am citit pe malul mării,
am adormit împreună sub același cearceaf,
ne- am ascuns în cinematografe,
am plâns unul după altul,
ne- am certatat,
am uitat să ne mai înțelegem
războaiele și furia,
am fost prelungiri
ale ochilor, brațelor și tălpilor
care visează întotdeauna
un oraș tăiat de apă
cu bărci care pleacă în zorii zilelor,
nu te văd,
cu toate astea, vorbesc cu tine,
te caut în mine cu mâna goală,
piele lângă piele, os lângă os
și mână pusă peste frunte pentru rugăciune
ca în iernile
în care mă închideam și dormeam
doar cu fața la răsărit.