dumnezeu ne vorbește
când ne încoronează cu strigăte
și chin
când ne uită în șoapte
când ne înfrânge-n exil
când scriem un poem trist
despre urmele sale pierdute
pentru totdeauna sub ochii noștri

oh
lui Iisus în deșert i-aș întinde un pahar cu apă
stoarsă din golul și din sângele meu
da mi-ar vorbi despre victorii și margini
despre neînduplecare - har din dumnezeu
despre cărți cenușii postmodern și artă
despre mânie carne dramă și artă
despre sânge de morți sânge de vii

dar în final
chiar și trezit din somnul lumii
tot neștiutor și muritor aș fi