S-a petrecut un fenomen paranormal,
(Fi'ncă așa au unii ghinion)
De au ajuns printr-un miracol în spital,
Doi buni amici, Vasile și Ion :

Cu-o seară înainte s-au cinstit
Ca de-obicei, la cârciuma din sat
Și după ce s-au bine…cherchelit,
Spre casă împreună au plecat,

Da’ cum au dat în ulița cea mare,
Prin beznă arătând ca o nălucă,
De undeva, un câine le apare,
Scăpat de la vecini, printr-o ulucă,

Apoi, e doar rutină ce-a urmat,
O cursă prin hârtoape și noroi,
Dar nimenea nicicum nu s-a mirat,
Că-n mod normal se-ntâmplă celor doi,

Însă în noaptea aia, chiar bizar,
Cei doi cheflii fugind cu disperare,
Ca într-un vis teribil sau coșmar,
Se cățărau pe-o scară...și-ncă mare !

Că s-au trezit urcând vijelios,
Privind ‘nainte către infinit,
În urma lor, dulăul furios,
Mai tare parcă era asmuțit ;

Și în această crudă încleștare,
Cu fiara ce-i mâna vertiginos,
Acele trepte apareau cam rare,
Iar balustrada scării foarte jos (!?)

Dar dintr-o dată se văzu lumină,
Din capu’ scării-o rază a țâșnit,
Ce se mărea ca și o lună plină
Că totul pentru ei părea sfârșit ;

Și-au luat inima-n dinți, fără să vadă,
Căci timp prea mult nu aveau de gândit,
Sărind peste a scării balustradă,
Moment în care filmul s-a oprit..

A doua zi, cum scrie-n declarații,
Cei doi și-au revenit într-un spital
Și au urmat apoi investigații,
Fiind un fenomen paranormal,

Care nici azi nu a fost explicat,
Cum de-au ajuns la Roșiori în gară,
Urcând din a’lor sat îndepărtat
Căci nicăieri nu s-a găsit…vreo scară !