frica -tenebre ale minții- pune zilnic stăpînire pe silnicia-mi
de a fi un robot de bucătărie al poeziei
într-o bucătărie în care nu s-a mai șters praful
de vreun veac și jumătate

gătesc balade absintul mi-l impută fasolea de pe foc
e a vecinului el n-are aragaz
și gătește uneori la mine în suburbii

îmi plăcea să cred că sunt un olimpian al poeziei
primele versuri le-am făcut la zece ani
ar trebui să șterg nenorocitul acela de praf
dar pentru mine demîncarea e mai bună
de are în ea puține oseminte străvechi

noaptea se joacă printre osemintele argintice din bucătăria mea
sunt ars o friptură de miel pentru Paște
gătită pentru Nuntă