A apei limpede oglindă
mi-a tulburat al minții gând.
Cu murmur sacru de colindă,
îmi curmă orișice avânt.

Îmi ia necazul și durerea,
mă las în glasul ei uitat,
dispare scopul și părerea,
rămân doar vise și oftat!

Mă las de apă înșelat,
disting în ea un chip de zână,
subtil și ludic deformat.
E viața mea? Un vis? O glumă?...