Cine se pierde de sine
nu-și mai dă de urmă,
până și asfințitul de lumină
îl acoperă cu întuneric,

îmbrățișând
cosmosul care ne încape.

Când vom putea înțelege lăuntricul
limba se va sfârși-n cuvinte
pe care să nu le uităm.

Un timp nou malul răbdării
îl va rupe,
de se vor descătușa pofte
care urcă prin trup
un altfel de început.