Din vid și litere-ai clădit palate
De căpătâi în toate să ne fie
Ca zi de zi să fim doar poezie
Fecoarele-s de gura ta furate.

Nu înceta, maestre, de-a ne scrie
Câmpiile sunt de acum arate
Penița-ți trebuie să ne arate
Un spic de grâu nu morbul din sicrie.

Învățătorule, scribal fii tare!
Pe când nici nu știam ce e sonetul
N-aveam poeticeștile hotare

Și rima mea mergea cu prea de-a-ncetul...
Mi se izbi în văz o arătare,
Am învățat în ce sunt eu poetul.