încă mai simt în palme sudoarea tăcerilor tale
prea mici cuvintele nu ți se mai potriveau
de aceea
lăsai gesturi mocnite să-mi vorbească
despre cercurile inegal crescute din inima bisericii de piatră


câteodată rupeam corzi de vioară doar să nu mai aud
plânsetul nopților închise în tine
câteodată ascultai grav
cântecul pe care nu l-am știut niciodată prea bine


dă la o parte umbra albastră a lunii!
lumina izbucnește prin geamuri uite se alege praful de muțenia ta
și dacă plouă azi vom semăna vocale
poate avem noroc să răsară de-acolo poeme
măcar pentru o oră de iubire


nebuni